Evul mediu

In primul document cunoscut pana in prezent cu referire la Transilvania, emis de cancelaria maghiara in anul 1075 este mentionata vama ocnelor de sare "la cetatea ce se cheama Turda ... in locul ce se cheama in ungureste Aranyas, iar in latineste Aureus". Importanta actului merita a fi subliniata, mai intai pentru faptul ca inregistreaza existenta unei asezari sub denumirea ei ramasa pana azi, denumire mostenita din perioada de dinaintea cuceririi arpadiene si apoi pentru mentionarea exploatarii unei bogatii atat de pretioase in acele vremuri, cum era sarea. Pe de alta parte, in documente din anii 1202-1203 si 1323, este pomenita "cetatea Turda" pe vatra actualului oras. Tot pe vatra orasului de azi, un document din anul 1276 pomeneste o fortificatie sub numele de "cetatea Aries", iar altul, din 1441, mentioneaza "saltul si cetatea Samiclaus". Satul Samiclaus localizat in partea de sud-est a orasului actual, dependent de Turda, este mentionat cu mult timp inainte (1202-1203), intr-un act de hotarnicie emis de regele maghiar Emeric.

 evmed

1751  Sigilii oficiale ale comitatului si orasului Turda  1789

 
Intr-un act din anul 1276 pastrat intr-o copie din secolul al XVII-lea, sunt fixate hotarele intre satul stapanit de biserica din Arad si Samiclaus (Zentmyklosfala), pe care l-a primit banul Micud de la regele Bela al IV-lea; aflam ca hotarul celor doua posesiuni "incepe la paraul Peseleu aproape de capela ... inaintand la cetatea patrulatera Sixadonia; dinspre Sanmihai coborand direct in mijlocul Ariesului si prin mijlocul acestuia coborand catre rasarit la Cetatea Aries, iar de la aceasta trecand direct prin raul Aries inspre sud ..."

Incepand cu a doua jumatate a veacului al XIII-lea, in contextul dezvoltarii voievodatului Transilvaniei, orasul Turda, pe langa rolul economic mereu in crestere, va primi si o insemnata functie administrativa si politica, ca loc de intrunire a adunarilor obstesti din Transilvania numite si "Congregatii generale". cea dintai adunare obsteasca din Transilvania a fost tinuta in apropierea Turzii in anul 1238, in timpul puternicului voievod Roland Borsa. E vorba de o adunare obsteasca a "nobilimii Transilvaniei". Din adunari tinute la inceput in mod regulat, in urma intaririi puterii centrale si a masurilor administrative luate de regele Carol Robert de Anjou dupa 1330, ele se transforma in adunari periodice cu caracter judiciar, in care rolul principal il juca nobilimea din cele sapte comitate transilvanene. Aceste adunari se tineau anual sau de doua ori pe an, de obicei langa Turda. Deseori, alaturi de nobilimea din cele sapte comitate, luau parte si alte categorii sociale, interesate in procesele sau in celelalte treburi dezbatute acolo.

Pe la mijlocul secolului al XV-lea, congregatiile voievodale au fost transformate in congregatii generale ale nobilimii. In aceasta forma s-au intrunit pentru prima data in anul 1437, cu scopul de a hotari reprimarea rascoalei taranilor iobagi de la Bobalna. In urma acestui eveniment nobilimea maghiara si paturile instarite ale secuilor se adunau din proprie initiativa la Turda sau Medias, pentru luarea de hotarari comune in vederea apararii pozitiei lor privilegiate, impotriva claselor de jos. Participarea orasenilor din Turda la razboiul taranesc din 1514 condus de Gheorghe Doja este insa un fapt cert. In urma sangeroasei represiuni nobiliare impotriva rasculatilor, conducatorii orasului apeleaza la bunavointa regelui pentru a le recunoaste vechile privilegii si libertati pierdute prin alaturarea la miscare.

Dupa dezastrul de la Mohaci din anul 1526, cand puterea militara a Ungariei a fost zdrobita si tara ocupata de otomani, importanta economica si politica a Turzii crese in cadrul principatului autonom creat in anul 1541 sub suzeranitatea turceasca, dar dar fiind condus de principi alesi din familiile nobiliare. Bazele organizarii politice si administrative ale Principatului Autonom Transilvania au fost puse la dieta de la Turda din anul 1542. Tinute tot la Turda si printre primele din Europa, dietele din anii 1557 si 1568 au decretat libertatea a patru culte religioase existente pe teritoriul Transilvaniei. Din pacate, cu acele prilejuri, nu s-a legiferat si libertatea confesionala a majoritatii populatiei din Transilvania, a taranimii romane.

Una din temeliile prosperitatii economice a Turzii, continua sa fie si in acelasi timp, exploatarea sarii. Comisarii imperiului habsburgic, pe la 1550 (cand Transilvania a fost vremelnic ocupata), au facut o inventariere a ocnelor de la Turda, furnizand date despre calitatea sarii, procedeele de lucru, despre numarul si felul lucrarilor, etc. In cursul evenimentelor istorice ce au urmat, printr-o trista faima, istoria orasului Turda a fost legata si de personalitatea marelui si stralucitului voievod, primul unificator al tarilor romane, Mihai Viteazul, cel al carui sfarsit avea sa aiba loc pe campia din apropierea orasului. Luptele interne care au urmat mortii lui Mihai Viteazu, intre trupele imperiale si cele ale nobilimii din Transilvania au provocat mari distrugeri orasului Turda, mai cu seama acelor parti situate in afara incintei fortificate. Indeosebi Turda Noua a cazut prada jafurilor si incendiilor, ramanand aproape depopulata. Sub amenintarea devastarilor pricinuite de ciocnirile dintre cele doua tabere, localnicii s-au adapostit in spatele intariturilor din spatele lacasului de cult. Cei care au reusit sa supravietuiasca cumplitelor incercari abatute asupra lor, au luat calea pribegiei.

Interesat de buna functionare a ocnelor de sare, principele Transilvaniei Gabriel Bethlen (1613-1639), a emis privilegiile din anii 1614 si 1619, prin care se incuraja repopularea orasului. Daca inainte de evenimentele din anul 1601 si prin reglementarile privilegiului din 1614 preponderenta in cadrul conducerii comunitatii o aveau locuitorii din Turda veche, actul din 1619 ii avantajeaza pe cei proaspat asezati in Turda Noua si care erau in cea mai mare parte fosti ofiteri si soldati eliberati din armata principelui, carora li se acorda privilegii nobiliare. Din aceasta cauza s-au iscat o serie de nemultumiri si neintelegeri intre orasenii din Turda Veche pe de o parte si Turda Noua pe de alta parte, neintelegeri care au continuat multa vreme, fiind aplanate dupa 1631, cand si vechiul oras a obtinut drepturi nobiliare, cele doua comunitati contopindu-se in asa numitul targ nobil (oppidum nobilium) Turda. O sporire a populatiei Turzii a avut loc pe la 1660, cand un mare numar de famili s-au refugiat aici, in urma ocuparii Oradiei de catre turci.

Incorporarea Transilvaniei in imperiul habsburgic la sfarsitul veacului al XVII-lea a fost primita cu ostilitate, fapt ce a determinat curand dupa 1700 aderarea unei mari parti a Transilvaniei la rascoala antihabsburgica condusa de Francisc Rakoczi. Rascoala a cuprins in 1703 si partile Turzii, orasul fiind ocupat de partizanii lui Rakoczi. Unul din conducatorii populari ai rascoalei, capitanul Nechita Balica, in fruntea unei cete de rasculati s-a aparat in pesterile din Cheile Turzii si conform traditiei, de atunci au ramas zidurile ce se mai observa la intrarea marii pesteri de pe versantul sudic al cheilor.

In ceea ce priveste viata spirituala a orasului in perioada evului mediu nu se cunosc date elocvente. Numai Renasterea trimite spre vesnicie o unda luminoasa: intre cele mai vechi manuscrise latine din Transilvania s-a pastrat lucrarea „Breviarum Transilvanicum”, copiata la 1461, intr-o aleasa scriere ornata, de Nicolae de Turda - "Per manus Nicolai scriptoris de Transilvania de appido Thorda" („De mana lui Nicolae copist din Transilvania din cetatea Turda”).

 


Actualizat la data de: 20/11/2014

Cautare
Contact

Primăria Municipiului Turda


P-ța 1 Decembrie 1918, nr. 28,
Mun. Turda, Județul Cluj, România
Telefon: 0264313160
Fax: 0264317081
E-mail: primaria@primariaturda.ro
Web: www.primariaturda.ro


 

 
Copyright © 2006- Municipiul Turda Harta site Powered by SOBIS Portal.